Unirea Bucovinei cu România- 15/28 noiembrie 1918

Unirea Bucovinei cu România  a fost al doilea eveniment major al anului 1918, după Unirea cu Basarabia.

Imperiul Austro-Ungar a intrat  la finalul Primului Război Mondial într-un proces rapid și ireversibil de prăbușire și disoluție. Propunerile președintelui american Woodrow Wilson din kuna ianuarie 1918, privind reorganizarea Europei pe baza principiului naționalităților, au stimulat lupta de eliberare națională. Specialiștii din anturajul său militau totuși pentru menținerea Austro-Ungariei, din cazua unei presupuse vialibilități economice.

Unirea Bucovinei a fost stimulată de faptul că la sfârşitul lunii octombrie 1918 a izbucnit revoluţia la Viena. În data de 11 noiembrie împăratul Carol I de Habsburg a abdicat. Austria a devenit republică, urmată de Ungaria. Manifestul „Către Națiunile mele credincioase” nu găsise deloc înțelegerea pe care conta Împăratul.

Polonia, Cehoslovacia au renăscut ca state. România, Regatul Sârbo-Croato-Sloven s-a format prin unirea Croației, Sloveniei, Bosniei-Hezegovina cu Serbia independentă. România şi-a întregit unitatea teritorială prin Unirea cu Bucovina.

Unirea Bucovinei cu România: act național și plebiscitar

În date de 4/17 octombrie 1918 deputaţii români în Parlamentul de la Viena  au constituit Consiliul Naţional Român din Austria.

 La data de 9/22 octombrie a apărut la Cernăuţi gazeta „Glasul Bucovinei”. Aici, principalele personalităţi politice şi culturale ale românilor, care au militat pentru unirea Bucovinei cu patria mamă și-au asumat deschis viitorul program politic alături de România.

 Adunarea Naţională Constituantă a Bucovinei, întrunită la Cernăuţi sub preşedinţia lui Iancu Flondor, a decretat, la 14/27 octombrie, Unirea Bucovinei cu România. Atunci fost ales un Consiliu Naţional care să administreze Bucovina.

Românii din Bucovina, cu asentimentul minorităților au făcut apel la Armata Română, care a trimis o unitate condusă de Iakob Zadic, un valoros ofițer român de origine armeană.

Bucovinenii doreau protecția în fața bandelor dezorganizate de bolșevici și naționaliști ucrainieni care doreau ocuparea abuzivă  a Bucovinei

Consiliul Naţional a decis convocarea Congresului general al Bucovinei. În data de 15/28 noiembrie 1918 a fost adoptată Declaraţia care stipula în încheiere:

 „Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind investiţi singuri cu puteri legiuitoare, în numele suveranităţii naţionale hotărâm: Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu Regatul României”. 

Actual Știri Locale